Categorie: Dog Care

Cum schimbam hrana cainelui/pisicii?
Cum schimbam hrana cainelui/pisicii?
In general, cainii si pisicile nu au probleme atunci cand consuma acelasi tip de hrana pentru o perioada lunga. Spre deosebire de oameni, animalele rareori se plictisesc sa consume acelasi tip de hrana. Asadar, nevoia de variatie nu exista, deci schimbarea nu este necesara. Totusi, schimbarea alimentatiei poate fi necesara din alte motive:
- dieta curenta nu se mai fabrica sau productia ei este intrerupta;
- animalul poate avea o conditie medicala, care sa necesite o schimbare de dieta;
- animalul a trecut la o noua etapa a vietii (de la junior la adult sau de la adult la senior);
Cel mai important aspect al schimbarii hranei este schimbarea treptata, adica trecerea progresiva de la vechiul tip de hrana la cel nou. Chiar si atunci cand singura schimbare este aroma hranei sau doar forma acesteia (umeda sau uscata), dar nu si brandul ei, schimbarile bruste pot genera aversiune pentru un tip de hrana sau probleme gastrointestinale (adesea manifestate prin voma si/sau diaree).
Cum incepem sa schimbam hrana cainelui/pisicii?
Discutati cu medicul veterinar despre nevoile alimentare ale cainelui/pisicii dumneavoastra. Medicul veterinar va poate oferi cea mai potrivita recomandare de hrana, dar si de cantitatea pe care acesta ar trebui sa o consume, in functie de nevoile animalului dumneavoastra (tinand cont de problemele de sanatate ale acestuia, daca este cazul).
Ca si in cazul oamenilor, animalele care consuma prea multe calorii vor lua in greutate, in timp ce animalele care consuma prea putine calorii, vor pierde in greutate.
Daca nu ati avut inca ocazia sa discutati cu medicul despre cantitatea de hrana pe care animalul dumneavoastra trebuie sa o consume, puteti incepe prin a verifica pe ambalaj cantitatea recomandata de producator. Cantitatea mentionata pe ambalaj (adesea, este specificata o cantitate in functie de varsta si de greutate) este o cantitate orientativa, nu una fixa. Nevoile fiecarui individ sunt diferite. Cantitatea va trebui ajustata in timp, in functie de cainele/pisica dumneavoastra, tindandu-i sub observatie greutatea si felul in care consuma hrana.
Cum procedam?
Atunci cand incepeti sa schimbati hrana cainelui/pisicii, introduceti treptat noua hrana in alimentatia animalului, amestecand un mic procent din noul sortiment (~25%) cu vechea hrana in primele 2 zile. Tineti sub observatie scaunul, starea generala si apetitul cainelui/pisicii. Daca noua hrana este tolerata, puteti continua tranzitia, orientandu-va dupa indicatiile ce urmeaza:
- Ziua 1-2: 75% hrana veche + 25% hrana noua
- Ziua 3-4: 50% hrana veche + 50% hrana noua
- Ziua 5-6: 25% hrana veche + 75% hrana noua
- Ziua 7: 0% hrana veche + 100% hrana noua
In cazul in care animalul dumneavoastra prezinta probleme gastrointestinale, puteti incerca sa prelungiti perioada de tranzitie, pentru a-i oferi mai mult timp sa se acomodeze cu noua hrana. Daca problemele persista, discutati cu medicul veterinar.
Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.
20/10/2023
Alergia la muscatura de purice
Alergia la muscatura de purice (numita si “dermatita alergica la muscatura de purice”, “hipersensibilitatea la muscatura de purice”) este o afectiune frecvent intalnita la caini si pisici. Gradul disconfortului si intensitatea mancarimii aparute in urma muscaturii de purice, pot fi foarte diferite de la un individ la altul. Aceasta variatie exista deoarece unii dintre indivizi (caini/pisici) sunt alergici la muscatura de purice. Simptomele apar atunci cand un purice musca un animal care este alergic (hipersensibil) la una sau mai multe proteine (alergeni) din saliva puricelui. Un individ care nu este alergic, va prezenta, pentru scurt timp, o mancarime usoara in zona muscaturii. Pe de alta parte, animalele cu alergie la muscatura de purice, pot resimti mancarime intensa oriunde pe corp, indiferent de locul unde s-a produs muscatura; daca expunerea la purici va contiuna, intensitatea mancarimii va tinde sa creasca, ducand la caderea parului si alte probleme dermatologice, inclusiv infectii. Una – doua muscaturi de purice saptamanale pot fi suficiente pentru a declansa si perpetua reactia alergica si pruritul.
Animale de orice varsta pot dezvolta aceasta afectiune, dar, adesea, ea incepe sa apara la caini si pisici intre 1-5 ani. Cel mai frecvent, se manifesta pe timpul verii, dar nu exclusiv.
Diagnosticul este adesea stabilit in baza simptomatologiei, a dovezilor prezentei puricilor in blana individului (purici si/sau fecale de purici) si a imbunatatirii starii animalului in urma tratamentului. Adesea, la momentul examinarii, pe animal pot fi foarte putini purici sau deloc, din cauza scarpinatului excesiv.
In cazul cainilor:
Simptomele alergiei la muscatura de purice sunt, in mare parte, reprezentate de scarpinat si de consecintele acestuia (leziuni, daca pruritul este sever). Intensitatea pruritului poate varia, de la usoara la severa, iar in general se agraveaza odata cu varsta. Zonele cele mai afectate ale pielii sunt: zona dorso-lombara, baza cozii, membrele posterioare, burta; totusi, in cazurile severe, tot corpul poate fi afectat. Zonele afectate ale pielii vor fi foarte iritate si pot prezenta mici umflaturi, cruste, eroziuni, roseata si pierdere de par; pielea inflamata poate dezvolta infectii bacteriene.
In cazul pisicilor:
Simptomele alergiei la muscatura de purice pot varia. Pisicile pot avea leziuni asemanatoare cu cele observate la caini, dar, cel mai frecvent, apar mici umflaturi si cruste in zona capului, a gatului si a burtii. Zonele afectate ale pielii sunt adesea foarte iritate; pisicile se pot scarpina sau linge excesiv, provocand caderea blanii. Unele pisici prezinta zone simetrice de alopecie, pe zona de mijloc/inferioara a spatelui si/sau pe membrele posterioare. Deseori, linsul (ca modalitate de scarpinat) se poate confunda cu toaletarea, doar ca in cazul existentei pruritului, apare si pierderea de par.
Tratament
Tratamentul si preventia acestei afectiuni constau in a lua masuri pentru a preveni muscaturile de purici. Asta presupune, deobicei, inlaturarea puricilor de pe animalul alergic, din mediul acestuia (curte, casa) si de pe celelalte animale cu care convietuieste.
Zgarzile antipurici nu sunt suficiente folosite pe cont propriu; folositi un produs topic (pipete) sau oral (comprimate) conform recomandarilor medicului veterinar. Astfel, va asigurati ca produsul administrat este unul eficient si ca il administrati corect.
Este posibil ca medicul veterinar sa va recomande si un tratament medicamentos (antiinflamatorii, antihistaminice, antibiotice – daca se constata ca exista o infectie bacteriana la nivelul pielii).
Este important sa urmati schema de tratament stabilita de catre medicul veterinar, chiar daca simptomele dispar (oprirea prematura a tratamentului poate duce la recidivarea mancarimii) sau daca nu dispar (poate dura cateva saptamani pana cand sa dispara simptomele).
Cateva mentiuni utile:
- in cazul unui animal alergic la muscatura de purice, o singura muscatura poate provoca o mancarime care sa persiste o saptamana; este posibil sa nu observati niciun purice, dar sa aveti un animal care sa sufere de alergie la muscatura de purice.
- discutati cu medicul veterinar despre variantele de tratament pentru animalul dumneavoastra.
- nu presupuneti ca purici nu sunt cauza problemei doar pentru ca nu ii vedeti.
- nu aplicati pe animale produse destinate pentru tratarea mediului.
- pentru pisici, folositi doar produse antiparazitare destinate acestora (la fel si in cazul cainilor).
Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.
19/09/2023
Intoxicatia cu ibuprofen (“Nurofen”) la caini
Intoxicatia cu ibuprofen (“Nurofen”) la caini este frecvent intalnita si foarte periculoasa. Chiar si in doze mici, ibuprofenul poate provoca reactii adverse sau intoxicatie.
Ce este ibuprofenul?
Este un medicament antiinflamator nesteroidian (NSAID) de uz uman, adesea folosit pentru a combate febra, durerea sau inflamatiile. Poate fi gasit sub diverse denumiri comerciale, precum: Nurofen, Brufen, Advil, Adagin, Ibalgin, Mig400, etc.
Ce provoaca intoxicatia cu ibuprofen?
Ibuprofenul actioneaza blocand anumite procese chimice, care provoaca inflamatie, din organism. Totusi, aceste procese chimice sunt de asemenea responsabile cu mentinerea functionalitatii normale a sistemului gastrointestinale, a rinichilor, a ficatului, a coagularii sangelui.
Atunci cand ibuprofenul este ingerat, este rapid absorbit in sange. Acesta urmeaza sa fie “reciclat”, fiind eliberat prin ficat, apoi reabsorbit la nivel intestinal, astfel prelungindu-i-se efectul daunator.
Intoxicatia poate aparea de la o singura doza sau de la doze multiple.
Care sunt semnele clinice ale intoxicatiei cu ibuprofen?
Intoxicatia cu ibuprofen poate cauza o multitudine de simptome, deoarece pot fi afectate multe organe. Printre aceste simptome pot fi: apetit scazut, voma (uneori cu sange), diaree, apatie, durere abdominala, scaune inchise la culoare, scaune cu sange, mucoase palide.
Cum se trateaza?
Alegerea tratamentului depinde de doza ingerata si de semnele clinice. Poate fi nevoie de internare si administrare continua de fluide intravenos pentru 1-2 zile. In cazuri mai grave, poate fi necesara tranfuzia.
Cum putem preveni intoxicatia cu ibuprofen?
- Asigurati-va ca medicamentele se afla intr-un loc sigur, unde cainele nu poate avea acces.
- Administrati medicamente doar conform recomandarilor medicului veterinar. Daca credeti ca are dureri, apelati la ajutorul unui specialist.
Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.
15/02/2023
Diareea la caini
Diareea este cauzata de functionarea defectuoasa a tractului gastrointestinal. Diareea reprezinta scaun neformat/moale si nu este o boala in sine, ci, mai degraba, un semn clinic ce poate aparea din cauza a diverse afectiuni.
Diareea ce este asociata cu afectiuni minore, se va rezolva rapid, cu scheme simple de tratament. Pe de alta parte, diareea poate aparea ca urmare a unor afectiuni seriose, care pot pune viata cainelui in pericol (exemple: cancer, proasta functionare a unor organe interne).
In mod normal, apa este absorbita la nivelul tubului digestiv pentru a putea fi distribuita in organism. Atunci cand apare diareea, fecalele se deplaseaza mai repede prin intestin si o cantitate mai mare de apa este eliminata odata cu deseurile. In timp, acest lucru poate provoca deshidratare. Deshidratarea va provoca dezechilibru electrolitic, suprasolicitand rinichii, lucru ce poate duce la insuficienta renala si moarte.
Care pot fi cauzele diareei?
- alimentara, precum: intoleranta la hrana, schimbarea brusca a alimentatiei, supraalimentarea, indiscretia alimentara, hrana de proasta calitate;
- infectioasa, precum: parazitara, bacteriana, virala, fungica;
- inflamatorie, precum: IBD (bola inflamatorie intestinala), gastroenterita hemoragica, colita ulcerativa;
- altele, precum; neoplazie, prezenta unui corp strain, invaginatie, volvulus mezenteric;
- alte cauze, din exteriorul intestinului: toxine/medicamente, pancreatita, insuficienta renala;
Cainele are diaree – cat de grav este?
Gravitatea situatiei depinde de persistenta diareei si de numarul si severitatea celorlalte simptome ce o acompaniaza. Aceasta evaluare se va putea face in urma unui examen clinic si, in unele cazuri, a efectuarii unor serii de investigatii medicale.
In ce consta tratamentul diareei?
Tratamentul poate fi de la unul simplu, precum administrarea unei diete alimentare special conceputa pentru afectiuni gastrointestinale, administrarea de probiotice, antiparazitare interne, pana la un tratament complex, de durata, ce poate necesita administrare de fluide pe care intravenoasa. Medicul veterinar va stabili care este cea mai buna alegere, in functie de natura simptomelor pe care le prezinta cainele tau.
Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.
25/10/2022
Viermele cardiac: Cum ne protejam cainele?
Ce este viermele cardiac?
Viermele cardiac (Dirofilaria Immitis), este un parazit intern, intravascular, ce se stabileste mai ales in arterele pulmonare și, în forma avansata a bolii, în ventriculul drept al inimii. Indivizii adulti pot trai pana la 5 ani, timp în care femelele produc milioane de microfilarii (forma larvara a viermelui cardiac), ce vor trai, mai ales, în vasele mici de sânge.
Cum ajunge viermele cardiac sa paraziteze animalul?
Gazda definivita a acestui parazit este câinele. Mai rar, poate infecta și alte animale (precum pisici, vulpi, etc.), iar foarte rar, omul.
Ciclul vieții viermelui cardiac este condiționat de existența gazdei intermediare – tantarul. Este nevoie ca tantarul să se hraneasca cu sângele unui câine infectat și sa ingereze, astfel, microfilarii. Acestea vor continua să se dezvolte în interiorul tantarului, pentru ca, ulterior, să fie transmise unui alt câine, în momentul în care tantarul se hraneste. În timpul hranirii, larvele de Dirofilaria Immitis intra în corpul câinelui și apoi in sistemul sangvin. În urmatoarele luni vor migra pana ce vor ajunge în arterele pulmonare unde se vor transforma în adulti. În stadiile avansate ale bolii, cand ajung în inima, determina tulburari functionale severe (ex: sindrom caval).
Boala viermelui cardiac nu este contagioasă – ea se poate transmite doar prin intermediul tantarului.
Cum se manifesta boala viermelui cardiac?
De cele mai multe ori, câinii infestati par normali, fără nici o manifestare. Boala viermelui cardiac (dirofilarioza) este una serioasa și potențial fatala. De obicei, semnele clinice ale infectiei apar de abia după câțiva ani, când, de cele mai multe ori, boala este deja intr-un stadiu avansat.
Parazitii adulti ocupa interiorul vaselor de sânge majore ce pleacă de la inima (în special artera pulmonara), determinand creșterea efortului cardiac de pompare a sangelui si reducand cantitatea de sânge distribuita către organe, mai ales către plămâni, ficat și rinichi. Fluxul scăzut de sânge și de oxigen pot altera starea de funcționare a organelor interne. În stadiile avansate ale bolii, cand ajung în inim,a determina tulburari functionale severe (ex: sindrom caval), care pot determina moartea în câteva ore.
Semnele bolii viermelui cardiac depind de numărul de adulti prezenti în corp, de localizarea acestora, de vechimea infectiei și de gradul de deteriorare produsa organelor interne. De aceea, ele pot fi inexistente, moderate (tuse, rezistenta fizica redusa), severe (anemie, pierderea în greutate, colaps).
Cum se pune diagnosticul?
De cele mai multe ori, este nevoie doar de efectuarea unui test rapid de sânge. În urma efectuarii testului rapid, în cazul în care rezultatul acestuia este pozitiv (adică, se confirma prezenta viermelui cardiac), vor fi necesare investigatii medicale suplimentare pentru a stabili stadiul bolii și schema de tratament.
Cum putem preveni boala viermelui cardiac?
Boala viermelui cardiac poate fi prevenită, urmând o schema bine stabilită de către medicul veterinar. Preventia bolii poate fi inceputa imediat după efectuarea unui test rapid de sânge, care va confirma ca animalul nu este deja infectat cu dirofilaria immitis. Testarea și inceperea preventiei pot fi făcute, anual, încă de la sfârșitul lunii Martie, înainte de aparitia tantarilor. Produsele ce vor fi folosite, pana la sfârșitul lunii Octombrie, vor fi produse antiparazitare special concepute pentru a proteja animalul de microfilariile ce ar putea fi transmise prin muscatura de tânțar. Aceste produse antiparazitare ar trebui administrate doar după efectuarea testarii anuale pentru viermele cardiac (dacă rezultatul este negativ) și la recomandarea medicului.
Puteti gasi mai multe informatii la adresa: https://www.heartwormsociety.org/pet-owner-resources/heartworm-basics.
Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.
13/04/2022