Categorie: Dog Care

  • Parazitii externi

    Parazitii externi

    Parazitii externi (numiti și ectoparaziti) pot provoca alergii, infectii cutanate, leziuni autoinduse.

    Parazitii externi pot reprezenta o problemă serioasa pentru cainii/pisicile de toate varstele, fiind vectori ai unor boli infectioase și zoonotice – dintre care, unele, pot fi fatale.

    Cei mai comuni paraziți externi care pot infesta cainele/pisica de companie sunt puricii, capusele, raiele si paduchii.

    Tipuri de paraziți externi

    Dintre parazitii externi mentionati anterior, cel mai frecvent întâlniți sunt puricii și capusele.

    • Purici

    Puricii sunt ectoparaziti hemofagi (se hrănesc cu sange), de dimensiuni mici. Ei trec prin 4 stadii de viața: ou, larva, nimfa și adult.

    Ouale de purici sunt depuse pe pielea gazdei, cad în mediu, continuand apoi dezvoltarea, spre al doilea stadiu de viața – larvele vor trai în zone calduroase, umede și întunecate.

    În cazul în care nu găsește gazda, puricele poate rămâne in următorul stadiu de viața (nimfa), pana la 6 luni. Acest lucru este important de păstrat în vedere în cazul în care va confruntati cu o infestatie, pentru o abordare eficiența.

    Ajunsi în stadiul de adult, puricii își găsesc o gazda și în decursul a câtorva minute, încep deja să se hraneasca. Chiar după 24h de când au început să se hraneasca, pot depune ouă.

    Puricii pot provoca iritatii și prurit, dar nu numai atât; în cazul unor pisici/caini poate apărea și dermatita alergica la purici. De asemenea, o infestatie masivă poate duce la anemie, care, dacă nu este gestionata corect, poate fi chiar fatala.

    Pe lângă neplacerile enumerate anterior, purici pot transmite bacterii și paraziți (precum Diplylidium caninum, parazit intern, a carui gazda intermediara este puricele).

    • Capuse

    Capusele sunt, de asemenea, ectoparaziti hemofagi. Ele trec prin 4 stadii de viața: ou, larva, nimfa șiadult.

    Capusele pot produce iritatii localizate (provocate de muscatura), consuma sânge și, cel mai important, sunt vectori pentru diverse boli (de natura bacteriana, virala, protozoara). Unele dintre aceste boli pot fi fatale. Bolile transmise de capuse pot fi zoonotice (pot fi transmise către om).

    • Raiele

    Raiele sunt paraziți externi de dimensiuni mici. Unele dintre ele pot trai în pielea animalului de companie sau în foliculul firului de par (de exemplu: Demodex spp. sau Sarcoptes spp.); altele, pot trai la nivel cutanat sau în conductul auditiv (de exemplu, Cheyletiella spp., care trăiesc pe suprafața pielii și Otodectes cynotis, care trăiesc în ureche).

    Semnele infestatiei cu raie pot varia. Se pot manifesta, la nivel cutanat, prin prurit, alopecii, dermatite, escoriatii s.a.m.d.. În cazul parazitilor auriculari, pot apărea prurit si/sau acumulari de secretii auriculare.

    • Paduchii

    Paduchii sunt paraziți externi, ce pot fi văzuți cu ochiul liber. În funcție de specie, aceștia au o gazda specifica, de exemplu: om, câine, pisica; ceea ce înseamnă ca o infestatie de paduchi specifici câinelui, nu se va transmite la om sau la pisica.

    Își petrec întreaga viața pe gazda, atasati de firul de par.

    Infestatia cu paduchi poate apărea în cadrul oricarui mediu, dar este mai frecvent întâlnită în mediile aglomerate.

    In cazul infestatiei cu paduchi, pot apărea iritatii, prurit, alopecii.

    Transmiterea paduchilor se face prin contact direct sau prin obiecte ce au fost expuse unui animal infestat.

    În ciuda credintei populare, nu este obligatoriu ca animalul sa locuiască afara pentru a contracta paraziți externi. Dacă proprietarul intra in contact cu animale infestate cu pureci sau trece printr-un mediu infestat, sunt șanse mari sa transmita (fără să fie afectat) propriului animal de companie, parazitii respectivi. Deseori, se întâmpla ca pisici care nu părăsesc locuinta sa viziteze medicul veterinar din cauza unei infestatii cu purici. De asemenea, este important de menționat faptul ca infestarea cu paraziți externi reprezintă un pericol pe tot parcursul anului, nu numai în sezoanele calde.

    Contactul direct sau indirect cu alte animale infectate prezinta un risc de infestare. Acest lucru se poate întâmpla acasă sau în medii frecventate, precum parcuri. Surse din care un animal de companie care trăiește exclusiv în casa se poate infesta cu paraziți externi sunt: pantofii și hainele (prin intermediul cărora, cel mai des, se pot transmite purici), alți vizitatori ai locuintei.

    Preventia este mai buna decât tratarea problemei și, de aceea, este important ca animalul de companie să fie protejat pe tot parcursul anului de parazitii externi, cu ajutorul unui produs eficient. Puteți opta pentru produse tip pipeta sau comprimat oral, care, în general, actioneaza timp de o luna. Astfel, pot fi evitate problemele de sănătate provocate de aceștia, atât pentru animalul de companie, cât și pentru dumneavoastră.

    Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.

  • Parazitii intestinali

    Parazitii intestinali

    Parazitii intestinali sunt o problema cu care detinatorii de animale de companie se confrunta frecvent. In continuare, va vom prezenta cateva informatii despre acestia.

    Câinii și pisicile pot fi adesea gazde ale parazitilor interni. Dintre parazitii intestinali, despre care vom discuta în continuare, cei mai comuni sunt nematodele (numiti și viermii rotunzi) si cestodele (numiti și viermii lati).

    Parazitii intestinali pot reprezenta o problemă serioasa pentru juniori, fiind capabili sa provoace anemie, probleme de creștere, probleme gastrointestinale. În cazul indivizilor adulti, deobicei nu apar semne ale infestatiilor cu paraziți intestinali; excepție fac câinii sau pisicile care au sistemul imunitar slăbit sau care suferă și de alte afectiuni. Totuși, indiferent dacă sunt sau nu prezente semne de parazitism intestinal, acesta pune în continuare în pericol sanatatea animalului de companie și a proprietarilor, având în vedere ca unele tipuri de paraziți se pot transmite și la om.

    Tipuri de paraziți

    • Nematodele (viermii rotunzi):

    Viermii rotunzi sunt cei mai întâlniți în rândul cainilor și al pisicilor. Ei pot ajunge sa paraziteze animalul prin mai multe cai: ingerarea oualelor, consumul de alte animale mici ce pot fi gazde ale acestora, prin intermediul laptelui matern, consumul de alimente nepreparate termic (carne cruda); astfel, le este ușor să se raspandeasca.

    Viermii adulti vietuiesc în intestine; cele mai multe animale nu vor prezenta semne, dar, în cazul unei infectii majore, poate apărea voma, pierderea în greutate. De asemenea, uneori, în scaun sau în voma, pot fi observati indivizi adulti.

    Ancylostoma și Trichuris sunt viermi rotunzi frecvent întâlniți la câini și pisici.

    Ancylostoma spp. (viermii cu carlig”) – trăiesc în intestinul subtire și se hrănesc cu sânge; acest lucru poate provoca anemii severe. Larvele pot intra în corpul gazdei pe cale orala, cutanata sau prin intermediul laptelui matern.

    Trichuris spp. (viermii bici) – trăiesc în intestinul gros, unde provoaca iritatii severe. Câinii se pot infecta ingerand ouă ale parazitului, provenite din fecalele altui câine infectat. Parazitismul cu viermi bici poate provoca scaune diareice, sangvinolente.

    • Cestodele (viermii lati):

    Viermii lati se ancoreaza de pereții intestinului subtire. În forma adulta, pot ajunge pana la 30 cm lungime. Pe măsura ce parazitul se maturizează, segmente din acesta se vor desprinde și vor părăsi gazda prin intermediul fecalelor (în acest fel se inmulteste).

    Diplylidium caninum – raspandirea acestora în rândul pisicilor și al cainilor se poate face doar prin intermediul puricilor (gazda intermediara). Oul parazitului este ingerat de către larva de purice, urmând sa continue să se dezvolte pana când puricele ajunge la maturitate. Ca răspuns la muscatura de purice sau în timpul toaletarii, pisica/cainele va înghiți puricele, oul viermelui lat va fi eliberat în interiorul intestinului, va ecloza și apoi se va ancora de intestin.

    Tenia – poate infecta pisica/cainele prin consumul de gazde intermediare, precum: soareci, păsări, iepuri, etc.. De asemenea, infectarea se face prin consumul de carne cruda sau gatita insuficient.

    Echinococcus – parazitul în forma adulta poate măsura în jur de 6mm lungime. Poate avea drept gazda intermediara și omul. Acesta se poate infecta consumand carne contaminată sau ingerand accidental ouă ale parazitului provenite din fecalele pisicii/cainelui.

    În ciuda credintei populare, nu este obligatoriu ca animalul sa locuiască afara pentru a contracta paraziți intestinali. Aproape toți puii de pisica și de câine sunt infectati cu paraziți încă de la naștere, transplacentar sau transmamar (în timpul hranirii). De asemenea, frecvent se întâmpla ca pisici care nu părăsesc locuinta sa viziteze medicul veterinar din cauza unei infestatii cu purici.

    Contactul direct sau indirect cu alte animale infectate poseda un risc de infectare, deobicei pe cale orala, prin intermediul fecalelor contaminate. Acest lucru se poate întâmpla acasă sau în medii frecventate, precum parcuri. Surse din care un animal de companie care trăiește exclusiv în casa se poate infecta cu paraziți intestinali sunt: pantofii proprietarilor, hainele (prin intermediul cărora, cel mai des, se pot transmite purici, care sunt gazde intermediare pentru unii paraziți intestinali, după cum am menționat anterior), alți vizitatori ai locuitei, consumul de carne cruda sau gatita insuficient.

    Preventia este mai buna decât tratarea problemei și, de aceea, este important sa stabiliti împreuna cu medicul veterinar o schema de preventie a parazitilor intestinali, cât și a celor externi. Astfel, pot fi evitate probleme provocate de aceștia, atât pentru animalul de companie, cât și pentru dumneavoastră.

    Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.

  • Socializarea juniorilor

    Socializarea juniorilor

    Socializarea juniorilor nu presupune doar interactiunea lor cu animale din cadrul aceleasi specii. In timp ce aceste interactiuni ii ajuta sa invete sa se comporte precum un caine sau o pisica normala, asta este doar o parte din ceea ce inseamna notiunea de socializare. Socializarea reprezinta acomodarea puilor de pisica si de caine cu oamenii, cu alte animale si cu lucruri pe care le vor intalni frecvent pe parcusul vietii ca adulti; reprezinta invatarea acceptarii elementelor din jurul lor ca fiind normale.

    Pe parcursul acestei perioade de invatare accelerata, animalele dezvolta atasamente sociale si abilitati de indentificare ale speciilor. Astfel, expunerea la felurite specii, medii si situatii poate ajuta majoritarea juniorilor sa devina familiarizati cu diversi stimuli.

    Socializarea juniorilor este cruciala pentru sanatatea si bunastarea acestora, dar si pentru siguranta proprietarilor. Cainii si pisicile care au parte de o socializare limitata, pot deveni intoleranti fata de alte animale, oameni, locuri sau sunete necunoscute. Aceste animale pot avea o calitate scazuta a vietii si dificultate in a primi ingrijire medicala, atunci cand este cazul.

    Stadii de socializare

    Perioada de socializare poate fi divizata in doua stadii: primar si secundar.

    • Stadiul primar

    Stadiul primar de socializare incepe in jurul varstei de 3 saptamani si se incheie in jurul varstei de 6 saptamani. Aceasta perioada este esentiala pentru dezvoltarea abilitatii de socializare cu animale din cadrul aceleasi specii, dar si cu cele din specii diferite. Juniorii invata comportamente sociale, dar si joaca si temperarea muscatului si zgariatului, prin interactiunea cu ceilalti membri din cuib.

    • Stadiul secundar

    Stadiul secundar de socializare incepe in jurul varstei de 6 saptamani si se incheie in jurul varstei de 12 saptamani. In aceasta perioada, juniorii pot invata sa formeze legaturi cu oamenii. De asemenea, aceasta este, deobicei, perioada cand juniorul este integrat intr-o noua familie.

    In cadrul acestui stadiu, juniori ar trebui sa fie expusi la o diversitate mare de stimuli, precum vizitele la medicul veterinar, toaletajul, plimbarile cu masina, calatoriile cu cusca de transport, zgomote, oameni si animale noi.

    Unele rase de caini au o perioada de socializare mai lunga, ce poate dura pana la varsta de 16 saptamani; acest fenomen poate aparea si la unele pisici, perioada prelungindu-se pana la varsta de 9 saptamani.

    Este recomandat ca juniorii sa viziteze cabinetul veterinar si in afara momentelor in care se executa vaccinari sau alte manopere medicale, pentru a putea primi atentie pozitiva, recompense – lucruri ce ii pot ajuta ca pe viitor sa creeze o asociere pozitiva cu locul in cauza. De asemenea, ideal ar fi ca juniorii sa cunosca o persoana noua in fiecare zi.

    Medicul veterinar va poate recomanda suplimente si/sau feromoni care le pot oferi sustinere. In cadrul unui studiu, s-a constatat ca puii de catel care au purtat zgarzi cu feromoni, au fost descrisi de catre proprietari ca fiind mai sociabili si mai dispusi sa se adapteze la schimbari.

    Contrar credintei generale, comportamentul temator al cainelui (ex: un caine fricos) nu se va rezolva de la sine, odata cu varsta. In general, toate comportamentele anormale, lasate netratate, se vor inrautati in timp.

    Indivizii fricosi pot fi recunoscuti foarte usor. Sunt reticenti in privinta explorarii mediului. Deseori se ascund, stau in preajma proprietarului sau refuza sa isi paraseasca cusca de transport. Un comportament normal (la indivizii care nu sunt fricosi) se va manifesta prin dorinta de investigare a unui mediu nou.

    In cazul pisicilor, stadiul de socializare, se incheie in jurul varstei de 7 saptamani. Socializarea nu necesita foarte mult timp, dar ar trebui aplicata zilnic. In cadrul unui studiu, s-a constatat ca puii de pisica manevrati de catre oameni, cel putin 5 minute pe zi, din prima zi de viata pana in ziua 45, s-au apropiat de straini si de jucarii noi mult mai repede fata de pisicile care nu au fost manevrate; pisicile care nu au fost manipulate pana la varsta de 7 saptamani, au raspuns in mai mica masura la stimuli noi. Puii de pisica ce au parte doar de socializare minima pana la varsta de 8 saptamani, au mai multe sanse sa dezvolte un comportament agresiv si probabil ca vor accepta doar 1-2 persoane in cercul lor social. Asadar, pisicile junioare au nevoie de atentie zilnica si de manevrare blanda, pentru a se dezvolta in pisici adulte bine socializate, confortabile cu mediul in care traiesc, cu oamenii si cu alte animale.

    Juniorii care sunt trecuti adecvat prin perioada de socializare sunt, deobicei, mai toleranti fata de experiente noi si manifesta un comportament social mai pozitiv.

    Desi perioada de socializare este importanta, satisfacerea nevoilor sociale si comportamentale ale animalelor este un angajament permanent, care impune exercitiu constant, chiar si dupa incheierea perioadei de socializare.

    Daca doresti mai multe informatii despre socializarea juniorilor, fa o programare si discuta cu medicii nostri.

  • Ingrijirea blanitei pe timp de iarna

    Ingrijirea blanitei pe timp de iarna

    Ingrijirea blanitei pe timp de iarna este la fel de importanta precum cea din timpul celorlalte sezoane ale anului. Toaletajul blanitei nu este ceva rezervat doar pentru zilelor calduroase!

    Veterinarii spun ca o blanita sănătoasă este ca izolatia unei case – regleaza temperatura: mentinand căldura pe timpul iernii și tinand căldura excesiva departe de corp pe timpul verii.

    Ideea de baza este să-ți ajuți prietenul sa aibă o blanita sănătoasă pe toată durata celor 4 anotimpuri, în așa fel încât să-și poată regla eficient temperatura. Acest lucru se poate obtine cu ajutorul manoperelor de toaletaj efectuate corect: imbaiere, periaj, mentinerea hidratarii, indepartarea caltilor și a parului încurcat.

    Pentru a-ți ajuta cățelușul să fie în forma optima pe durata sezonului rece, nu trebuie sa scapi din vedere urmatoarele :

    Unghiutele

    Este demonstrat ca oamenii au tendinta sa facă mai puțina mișcare în aer liber pe perioada iernii, așadar și câinii vor beneficia de mai puțina mișcare, ducand la depasirea dimensiunii confortabile a gherutelor. Acestea ar trebui sa primeasca chiar mai multă atenție pe durata perioadei cu temperaturi scăzute, deoarece acestea se vor toci mult mai greu și, în plus, pot menține reziduuri (zăpada, noroi, material antiderapant…); de asemenea, pot fi și un factor de stres major, impiedicand cățelușul sa calce corect sau, și mai neplăcut, se pot rupe și pot genera durere și disconfort.

    Parul dintre degetele

    Pe timpul iernii, se folosesc diferite produse pentru prevenirea inghetului carosabilului. Acestea pot rămâne angrenate între firele de par din spatiul interdigital. Câinele va recurge natural la toaletarea acestora prin lins, ingerand în acest fel substante nocive, care pot genera probleme gastrointestinale sau chiar stari de intoxicatie.

    În cazuri foarte grave, remanenta zapezii/ghetii în aceasta zona poate atrage după sine chiar degerari sau arsuri chimice.

    Pielea uscata

    Uscarea pielii este chiar mai frecventa în timpul sezonului rece, așadar, mentinerea unui program regulat de imbaiere, uscare și periaj profesional este cea mai buna preventie.

    Periajul regulat al blanitei

    În cazul cateilor cu blanita ondulata și lunga (pudelul, bichonul frise) sau cei cu blanita drepta și lunga (shih-tzu, bichon maltez, yorkshire terrier) ce au nevoie de toaletaje frecvente, apare deobicei ideea greșită conform careia toaletajul/scurtarea blanitei ar trebui intrerupt pe perioada iernii. Din contra, pe măsura ce blanita depășește o anumita lungime, aceasta are nevoie de periaj temeinic și periodic, lucru greu de oferit strict de către proprietar, acestea devenind manopere suprasolicitante; blanita devenind încâlcită, își va pierde calitățile implicate în termoreglarea naturala a catelusului.

    Frecventa periajului, instrumentele folosite și tehnica de periaj depind de tipul de blanita (lungime, densitate, tipul firului de par…). Un profesionist poate alege protocolul optim pentru a o menține ingrijita și neîncâlcită, în condiții de siguranța și confort pentru prietenul imblanit.

    Așadar, apelati la toaletarea blanitei de către un profesionist, la fiecare 4-6 săptămâni facand-o sa emane sănătate; și mai mult decât atât, va arata impecabil și ingrijita.

    În concluzie, blanita trebuie mentinuta „fara de cusur” în orice sezon! Daca doresti ajutor cu ingrijirea blanitei pe timp de iarna, poti apela la serviciile noastre de grooming!

  • Ingrijirea cainilor seniori

    Ingrijirea cainilor seniori

    Ingrijirea cainilor seniori presupune grija sporita si vizite regulate la medicul veterinar. Pe masura ce companionul nostru inainteaza in varsta, este nevoie sa fim atenti la nevoile sale, deoarece, odata cu procesul de imbatranire, vor aparea multe schimbari ce pot rezulta in diverse boli/afectiuni medicale.

    Incepand cu ce varsta poate fi cainele considerat senior?

    Varsta cainelui, dar si talia acestuia ne ajuta sa stabilim stadiul de viata in care se afla. Astfel, putem estima ca un caine poate fi considerat senior, in functie de talia acestuia, de la varsta de:

    • talie foarte mica: >12 ani;
    • talie mica: >10 ani;
    • talie medie/mare: >6 ani;

    Ce se intampla atunci cand cainele inainteaza in varsta?

    Odata cu procesul de imbatranire, apar multe schimbari ce pot duce la diverse boli/afectiuni medicale.

    • vazul si auzul se pot deteriora, provocand anxietate;
    • cainele are mai putina energie si poate, cu usurinta, sa ia in greutate;
    • obezitatea si varsta pot duce la dureri articulare si rigiditate in miscari;
    • poate aparea scaderea functionalitatii cognitive;
    • puterea sistemului imunitar scade, reducand capacitatea de a lupta impotriva infectiilor;

    Care sunt cele mai comune afectiuni in randul cainilor seniori?

    Este normal ca un caine senior sa fie mai lent sau sa doarma mai mult, dar este gresit sa presupunem ca toate schimbarile comportamentale sunt cauzate de inaintarea in varsta. Schimbari comportamentale, precum dificultatea de a se ridica, rigiditatea in miscari, anxietatea, agresivitatea sau altele, pot semnala o problema medicala.

    • bolile dentare sunt cele mai intalnite la caini de toate varstele; lasate netratate, pot fi foarte dureroase, pot afecta organismul pe plan sistemic si pot afecta apetitul;
    • durerile osteoarticulare afecteaza majoritatea cainilor seniori, reducand nivelul de activitate si scazand calitatea vietii;
    • bolile renale determina un consum mai mare de apa si o productie mai mare de urina, lucru care poate duce la infectii ale tractului urinar, hipertensiune;
    • hipotiroidismul poate cauza crestere in greutate, in ciuda unui apetit scazut;
    • bolile cardiace sunt comune, mai ales la rasele mici;
    • bolile hepatice pot provoca voma, diaree, apetit scazut, pierdere in greutate;
    • deteriorarea vederii poate fi cauzata de cataracta sau hipertensiune;
    • disfunctia cognitiva poate cauza schimbari comportamentale;

    Cum poate fi imbunatatita calitatea vietii unui caine senior?

    De obicei, cainii nu arata semne de durere sau de boala. De aceea, este foarte important sa fie observati cu atentie. Cu cat mai curand o problema este identificata, cu atat mai mari vor fi sansele de reusita ale tratamentului.

    Este importanta urmarirea nivelului de energie al cainelui; scaderea semnificanta poate semnala durere sau alte afectiuni medicale.

    Plimbarile regulate, joaca si exercitiul sunt esentiale in mentinerea calitatii vietii, stimuland mental cainele. De asemenea, invatarea a noi trucuri si comenzi poate ajuta, stimulandu-l si ameliorand semnele de dementa.

    Periatul frecvent al blanii ne poate ajuta sa evaluam starea acesteia, dar, totodata, putem sa mentinem ingrijite zonele in care companionul nostru ajunge cu dificultate. De asemenea, verificarea si ajustarea periodica a unghiilor il poate ajuta, dat fiind ca niste unghii foarte lungi ii vor provoca durerere in timpul mersului.

    Canii seniori au nevoie de o dieta speciala?

    Hrana potrivita cainelui va fi aleasa pe baza varstei sale, a nivelui de activitate si a afectiunilor medicale de care sufera. Discutand cu medicul veterinar, poti selecta hrana adecvata pentru cainele tau.

    Cum poate ajuta medicul veterinar?

    Vizitele regulate la medicul veterinar ii vor permite acestuia sa iti ofere recomandari potrivite pentru mentinerea sanatatii cainelui tau senior. Este recomandat ca este vizite sa fie mai frecvente de 1/an, deoarece problemele apar mai des in cazul cainilor seniori, mai ales daca acestia sufera de o boala cronica.

    Efectuarea analizelor generale este recomandata cel putin o data pe an, pentru a putea detecta schimbarile din organism inainte de momentul in care cainele arata semne de boala sau pentru a monitoriza o afectiune/disfunctie deja identificata.

    Combinand nutritia adecvata cu interactiunea sociala, vigilenta din partea proprietarului si indrumarea medicului veterinar, cainele poate contiuna sa isi pastreze calitatea vietii si in stadiul de senior.

    Daca doresti mai multe informatii despre ingrijirea cainilor seniori, fa o programare si discuta cu medicii nostri.