Categorie: Health and Wellbeing

  • Resorbtia dentara la pisici (FORL)

    Resorbtia dentara la pisici (FORL)

    Resorbtia dentara la pisici, cunoscută ca boala odontoclastica resorbtiva felina, este una dintre problemele dentare intalnite la pisici.

    Ce este FORL?

    Boala odontoclastica resorbtiva felina este o afectiune comuna a pisicilor; poate afecta aproximativ 70% dintre pisici, pana la varsta de 5 ani.

    In aceasta afectiunie, odontoclastele (celule specializate in resorbtia testului osos) produc cavitati in peretele dintilor, deasupra sau sub nivelul gingiei.

    Cum se manifesta?

    Boala odontoclastica resorbtiva felina (resorbtia dentara) erodeaza treptat dintele (rădăcina si/sau coroana), producand cavitati în pereții dintelui afectat. Eroziunea dintelui (produsa de celulele odontoclaste) începe în zona liniei gingivale, avansand în zona radacinii și/sau a coroanei dintelui.

    Multe dintre pisicile ce suferă de aceasta afectiune nu prezinta niciun simptom vizibil, în ciuda durerii, problema trecând astfel neobservata. Totuși, unele pisici pot manifesta simptome precum: salivatie excesiva, sângerări gingivale, evitarea consumului de hrana, disconfort la atingere. De asemenea, din cauza durerii, pot apărea și modificari comportamentale: pisica poate dormi mai mult, poate fi mai irascibila.

    Cauza acestei afectiuni este necunoscuta la momentul actual. Totuși, depunerile de tartru și boala parodontala pot crește riscul aparitiei bolii odontoclastice resorbtive feline. Molarii și premolarii sunt cel mai frecvent afectati, dar resorbtia poate apărea la orice dinte.

    Cum tratam FORL?

    În cazul în care resorbtia a apărut la unul dintre dinți, este foarte probabil să se manifeste și la ceilalți dinți. Vizitati periodic medicul veterinar, pentru a urmări evolutia afectiunii.

    Dinții afectati de resorbtie vor necesita extractie, lucru ce va alunga disconfortul resimtit de către pisicuta.

    Având în vedere faptul ca nu se cunosc cauzele aparitei acestei afectiuni, singura metoda de preventie este o buna igiena dentara, dat fiind ca depunerile de tartru și boala parodontala pot crește riscul aparitiei acestei boli. O buna igiena dentara presupune periajul zilnic al dintilor și cel puțin o vizita anuala la medicul veterinar, destinata profilaxiei dentare.

    Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.

  • Problemele dentare la pisici

    Problemele dentare la pisici

    Problemele dentare la pisici sunt des intalnite?

    Problemele dentare sunt printre cele mai intalnite afectiuni in randul pisicilor. Pana la varsta de 3 ani, aproximativ 50% (poate chiar pana la 85%) dintre pisici sufera de afectiuni dentare.

    Care sunt cele mai intalnite afectiuni dentare la pisici?

    • Placa bacteriana si tratrul sunt cele mai frecvente afectiuni dentare. Placa bacteriana este, de fapt, un strat complex de bacterii care adera la suprafata dentara. Grosimea placii bacteriene creste in timp. Initial, nu este vizibila cu ochiul liber, dar pe masura ce se ingroasa, aceasta poate fi observata cu ochiul liber sub forma unui depozit gri, albicios sau galbui pe suprafata dintelui.
    • Tartrul dentar la pisici este rezultatul mineralizarii placii bacteriene. In timp ce placa bacteriana poate fi indepartata usor prin periajul dintilor, tartrul dentar este o substanta dura, rezistenta la periaj. Depozitele de tartru dentar pot fi indepartate doar in urma curatarii profesionale in cabinetul veterinar.

    Viteza cu care apare tartrul dentar variaza foarte mult in functie de fiecare pisica in parte (factori genetici, compozitia salivei, alinierea dinitlor etc.). Alti factori care influenteaza ritmul acumularilor de tartru sunt: alimentatia, boli infectioase, lipsa igienei dentare etc.

    • Gingivita este denumirea pentru inflamatia gingivala. Culoare normala a gingiei este roz. In cazul gingivitei, culoarea devine rosie iar volumul gingiei creste. La pisici, de cele mai multe ori, gingivita este o reactie la placa bacteriana si la tartrul dentar. Alte cauze posibile ale gingivitei sunt: alergia alimentara, unele bolile virale etc. Gingivita este foarte frecventa in randul pisicilor si severitatea poate varia foarte mult, de la manifestari usoare pana la forme foarte severe.
    • Boala parodontala reprezinta distrugerea tesuturilor din jurul dintilor: ligamente, os alveolar, gingie. Plaga bacteriana si tartrul sunt principalii factori care determina aparitia si progresia bolii parodontale. Drept urmare, prevenirea bolii parodontale se face prin indepartarea placii dentare (periajul dentar zilnic de acasa) si prin curatarea profesionala dentara regulata (de obicei, anual), la medicul veterinar.

    La pisici, boala parodontala, are efecte atat locale (durere, disconfort, pierderea dintilor) cat si generale. Studiile au aratat ca, unii dintre pacientii cu boala parodontala, pot avea leziuni renale sau cardiace, corelate cu boala parodontala.

    • Stomatita reprezinta inflamatia epiteliului cavitatii bucale. La pisici apare o forma specifica de stomatita cunoscuta sub numele de complexul gingivostomatita limfoplasmocitara (CGLP) sau gingivostomatita cronica. Cauzele si mecanismele acestei afectiuni nu sunt cunoscute in totalitate. Virusul calicivirozei feline este frecvent detectat la pisicile cu CGLP. De asemenea, pisicile infectate cu virusul imunodeficientei feline sunt predispuse la aceasta afectiune. Pana la urma, o reactie exagerata a sistemului imunitar fata de placa bacteriana din gura sau alti agenti infectiosi, determina inflamatia severa mucoasei gingivale, respectiv bucale. Este o conditie foarte dureroasa. Tratamentul se adapteaza in functie de severitate si de raspunzul fiecarui pacient: igiena dentara riguroasa, medicamente imunomodulatoare, extractii dentare.
    • Boala odontoclastica resorbtiva felina (feline resorptive lesion; FORL; BORF). Este o afectiune comuna a pisicilor; poate afecta aproximativ 70% dintre pisici, pana la varsta de 5 ani.

    In aceasta afectiunie, odontoclastele (celule specializate in resorbtia testului osos) produc cavitati in peretele dintilor, desupra sau sub nivelul gingiei. Dintii afectati sunt durerosi iar plombarea (umplerea defectelor) nu rezolva aceasta problema; extractia acestora fiind singua solutie.

    Cum pot afla daca pisica mea are probleme dentare?

    De cele mai multe ori, problemele dentare raman nedescoperite timp de mai multi ani. Acest lucru se intampla deoarece foate multe dintre aceste probleme pot fi identificate doar dupa o examinare riguroasa a cavitatii orale. Amplasarea leziunilor (sub nivelul gingiei, la nivelul dintilor din spatele cavitatii bucale, pe fata linguala a dintilor), nerecunoasterea leziunilor si imposibilitatea de a manipula zona bucala sunt cei mai importati factori care contribuie la nedescoperirea problemelor dentare la pisici. De aceeea, examenul regulat (de obicei anual) al cavitatii bucale sub anestezie este important pentru toate pisicile, chiar daca nu sunt semne aparente ale unor afectiuni dentare.

    Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.

  • Problemele dentare la caini

    Problemele dentare la caini

    Problemele dentare la caini sunt des intalnite?

    Problemele dentare sunt printre cele mai intalnite afectiuni in randul cainilor. Pana la varsta de 3 ani, peste 80% dintre caini sufera de afectiuni dentare.

    Problemele dentare pot fi greu de observat acasa, pentru ca majoritatea cainilor nu prezinta semne evidente in fazele initiale. De aceea, pot evolua timp de cativa ani la rand, trecand neobservate.

    Care sunt cele mai intalnite afectiuni dentare la caini?

    In randul cainilor, cele mai intalnite afectiuni dentare sunt boala parodontala, retentia “dintilor de lapte” si fracturi ale dintilor.

    • Boala parodontala

    In cavitatea bucala se adapostesc mii de bacterii. Pe masura ce acestea se inmultesc pe suprafata dintilor, formeaza un strat invizibil, numit placa bacteriana. Daca placa bacteriana nu este indepartata de pe suprafanta dintilor, se mineralizeaza si se transforma in tartru dentar. Tartrul este un material dur, poros, ce reprezinta un mediu propice fixarii placii bacteriane si procesul se reia.

    Placa bacteriana care intra in contact cu tesutul gingival poate provoca inflamatie (gingivita).

    Gingivita este intotdeauna primul stadiu al bolii parodontale, dar este si singurul stadiu reversibil.

    Boala parodontala presupune infectia si inflamatia parodontiului (tesutul ce inconjoara dintele). Boala parodontala debuteaza cu gingivita si, lasata netratata, infectia se va raspandi mai adanc in alveola dentara, afectand osul. In cele din urma, dintii devin mobili, ca apoi urmand sa cada sau sa necesite extractie.

    Pentru intarzierea aparitiei bolii parodontale, putem aplica urmatoarele masuri: periajul zilnic al dintilor, recompense si jucarii destinate indepartarii placii bacteriene, curatarea periodica a dintilor in cabinetul veterinar.

    • Retentia “dintilor de lapte”

    Dintii deciduali sunt dinti temporari sau “dinti de lapte”. Atunci cand dintele decidual este inca prezent in momentul aparitiei dintelui permanent, il numim dinte decidual remanent sau persistent. Astfel, dintele decidual remanent ocupa spatiul fizic destinat dintelui permanent, determinand devierea si probleme de aliniere (ocluzie) a dintilor permanenti. In plus, creeaza niste buzunare propice fermentarii resturilor alimentare. Dintele decidual ar trebui sa cada in momentul in care cel permanent apare la suprafata gingiei; in caz contrar, se recomanda extractia, pentru a preveni probleme permanente.

    • Fracturi ale dintilor

    Fracturile dentare apar ca urmare a unor accidente sau atunci cand cainele roade obiecte dure (oase, pietre, jucarii foare dure, etc.). Pot fi foarte dureroase, iar in unele cazuri pot complica cu infectia pulpei dentare.

    Pentru a preveni aceste probleme, nu oferiti oase, jucarii foarte dure.

    Daca ai nevoie de mai multe informatii, fa o programare: contact

  • Pisica ta vomita?

    Pisica ta vomita?

    Pisica ta vomita? Voma ocazionala nu reprezinta neaparat o problema, dar, in unele cazuri, poate fi un semnul unei probleme de sanatate.

    Ce este voma?

    Voma reprezinta evacuare activa a alimentelor din stomac si este un semn clinic care poate sa apara in multe patologii; nu constituie un diagnostic. Voma ocazionala a unei pisici sanatoase nu indica neaparat o problema, in special cand voma este constituita din trichobezoare (ghemotoace de blana). Este absolut normal ca pisicile sa inghita par in timp ce se toaleteaza.

    Cat de serioasa este problema?

    Depinde de cauza vomei. Majoritatea cazurilor acute de voma(atunci cand voma este prezenta de cel mult 2-3 zile) se rezolva cu un tratament simplu. Cazurile cronice de voma necesita o atentie mai speciala din cauza posibilelor complicatii (deshidratare, dezechilibre electrolitice).

    Care sunt unele cauza ale vomei?

    Voma poate aparea consecutiv unui discomfort intestinal si poate fi provocata de paraziti intestinali sau indiscretii alimentare (mancatul de alimente de la masa proprietarilor, mancare stricata, insecte). Totodata, voma poate fi un indicator al unei probleme mai serioase cum ar fi infectii virale si bacteriene, obstructie intestinala datorita unui corp strain, disfunctii de organ (renala, hepatica, pancreatica, tiroidiana sau cancer).

    Chiar daca voma este cauzata de un discomfort intestinal minor, se poate ajunge la complicatii mai serioase daca nu este instaurat un tratament corespunzator pentru prevenirea deshidratarii.

    Cum recunoastem voma?

    Voma poate debuta initial cu o stare de ameteala/greata. Pisica pare nelinistita, isi linge buzele, saliveaza si inghite in mod repetat. Datorita faptului ca voma implica o contractie puternica a muschilor abdominali, pisica este supusa unui efort destul de mare.

    Este important sa diferentiem contractiile abdominale cauzate de voma cu contractiile abdominale cauzate de tuse. Este posibil ca pisica sa tuseasca si sa expectoreze o spuma sau un lichid spumos pe care ulterior il inghit. De obicei cand tusesc, pisicile adopta o pozitie ghemuita, cu gatul in extensie.

    La fel de important este sa distingem voma de regurgitare. Regurgitarea, de cele mai multe ori, este asociata problemelor care afecteaza esofagul si este mai mult un proces pasiv decat activ. Iata cateva indicii care te pot ajuta sa diferentiezi voma de regurgitare :

    • voma implica contractii abdominale si un efort destul de mare
    • regurgitarea apare rapid, fara contractii abdominale
    • regurgitarea apare, de obicei, imediat dupa ce mananca sau bea apa

    Cum se trateaza voma?

    Tratamentul difera in functie de diagnostic. In cazurile acute, veterinarul va recomanda o hrana usor de digerat, administrata in portii mici si dese. Este important sa nu ii oferiti pisicii alt tip de mancare sau recompense in aceasta perioada. Apa ar trebui sa fie la discretie pentru a preveni deshidratarea. Daca evolutia este favorabila, se recomanda cresterea treptata a portiei de mancare si reintroducerea treptata a hranei normale, pe parcursul a cateva zile.

    Unele cazuri de voma vor fi tratate cu medicatie antiemetica, medicatie care sa favorizeze peristaltismul intestinal, medicatie care sa reduca inflamatia tractului intestinal sau medicatie care actioneaza ca si pansament gastric si intestinal. Ar trebui sa se vada imbunatatiri in 48-72 de ore. In cazul in care dupa 48 de ore nu se observa o evolutie favorabila, medicul veterinar va incerca sa schimbe medicatia sau sa va recomande alte teste, analize pentru a intelege mai bine problema.

    Ce teste se folosesc pentru a gasi cauza vomei?

    Daca pisica ta nu pare sa aibe o problema sistemica (nu este letargica, nu si-a pierdut energia), este foarte probabil sa nu existe o problema grava. In aceste caz, un numar minim de teste vor fi efectuate pentru a exclude o parazitoza sau o infectie.

    Daca voma este asociata cu alte semne clinice mai severe, veterinarul va impune o serie de teste pentru a determina cauza exacta a problemei. Testele de diagnostic e posibil sa includa :

    • analize de sange si urina
    • examen radiologic cu sau fara substanta de contrast
    • examen ecografic
    • biopsie din stomac si intestinal
    • laparatomie exploratorie

    Pisica ta vomita? Fa o programare!

  • Cainele tau vomita?

    Cainele tau vomita?

    Cainele tau vomita? Voma poate indica o problema mai serioasa, dar, totodata, voma ocazionala a unui caine sanatos nu indica neaparat o problema.

    Ce este voma?

    Voma reprezinta evacuare activa a alimentelor din stomac si este un semn clinic care poate sa apara in multe patologii; nu constituie un diagnostic.

    Cum recunoastem voma?

    Voma poate debuta initial cu o stare de ameteala/greata. Cainele pare nelinistit, isi linge buzele, saliveaza si inghite in mod repetat. Din cauza faptului ca voma implica o contractie puternica a muschilor abdominali, cainele este supus un efort destul de mare.

    Este foarte important sa distingem voma de regurgitare. Regurgitarea, de cele mai multe ori, este asociata problemelor care afecteaza esofagul si este mai mult un proces pasiv decat activ. Iata cateva indicii care te pot ajuta sa diferentiezi voma de regurgitare :

    • voma implica contractii abdominale si un efort destul de mare
    • regurgitarea apare rapid, fara contractii abdominale
    • regurgitarea apare, de obicei, imediat dupa ce mananca sau bea apa

    Cat de serioasa este voma la caini?

    Depinde de cauza vomei. Multe cazuri de voma acuta se rezolva de la sine, fara interventii medicale. Daca voma nu se opreste in 24-48 de ore, ar trebui sa apelati la un medic veterinar pentru a determina daca animalul are o problema mai serioasa sau daca voma a cauzat dezechilibre metabolice. Daca o data cu voma apar si alte semne cum ar fi febra, letargie, pierderea apetitului, dureri abdominale, diaree sau deshidratare este important sa identificati cauza si sa incepeti un tratament.

    Care sunt unele cauze ale vomei?

    Atunci cand cainele vomita, motivul ar putea fi un discomfort intestinal, ca urmare a prezentei parazitilor intestinali sau a unei indiscretii alimentare (mancatul de alimente de la masa proprietarilor, gunoie, mancare stricata, insecte). Totodata, voma poate fi un indicator al unei probleme mai serioase cum ar fi alergiile, infectii virale si bacteriene, obstructie intestinala datorita unui corp strain, disfunctii de organ(renala, hepatica, pancreatica sau cancer).

    Chiar daca voma este cauzata de un discomfort intestinal minor, se poate ajunge la complicatii mai serioase daca nu este instaurat un tratament corespunzator pentru prevenirea deshidratarii.

    Ce teste se folosesc pentru a gasi cauza vomei?

    In cazul in care cainele tau nu pare sa aibe o problema sistemica (nu este letargic, nu si-a pierdut energia), este foarte probabil sa nu existe o problema grava. In situatia aceasta, un numar minim de teste vor fi efectuate pentru a exclude o parazitoza sau o infectie.

    Daca voma este asociata cu alte semne clinice mai severe, veterinarul ca impune o serie de teste pentru a determina cauza exacta a problemei. Testele de diagnostic posibil sa includa :

    • analize de sange si urina
    • examen radiologic cu sau fara substanta de contrast
    • examen ecografic
    • biopsie din stomac si intestinal
    • laparatomie exploratorie

    Cum se trateaza voma?

    Tratamentul difera in functie de diagnostic. Atunci cand indiscretia alimentara este suspicionata, medicul veterinar te va sfatui, cel mai probabil, sa nu-i mai oferiti mancare animalului pentru 6-48 de ore, in functie de gravitate. Dupa aceasta pauza alimentara se recomanda o hrana usor de digerat. Apa ar trebui sa fie la discretie pentru a preveni deshidratarea. Daca evolutia este favorabila, se recomanda cresterea treptata a portiei de mancare si reintroducerea treptata a hranei normale, pe parcursul a cateva zile.

    Cazurile usoare de voma pot fi tratate cu medicatie antiemetica, medicatie care sa favorizeze peristaltismul intestinal, medicatie care sa reduca inflamatia tractului intestinal sau medicatie care actioneaza ca si pansament gastric si intestinal. Ar trebui sa se vada imbunatatiri in 48-72 de ore. In cazul in care dupa 48 de ore nu se observa o evolutie favorabila, medicul veterinar va incerca sa schimbe medicatia sau sa va recomande alte teste, analize pentru a intelege mai bine problema.

    Este foarte important sa mentineti legatura si sa comunicati cu medicul veterinar pentru buna gestionare a situatiei.

    Cainele tau vomita? Fa o programare!