Etichetă: deparazitare

  • Viermele cardiac: Cum ne protejam cainele?

    Viermele cardiac: Cum ne protejam cainele?

    Ce este viermele cardiac?

    Viermele cardiac (Dirofilaria Immitis), este un parazit intern, intravascular, ce se stabileste mai ales in arterele pulmonare și, în forma avansata a bolii, în ventriculul drept al inimii. Indivizii adulti pot trai pana la 5 ani, timp în care femelele produc milioane de microfilarii (forma larvara a viermelui cardiac), ce vor trai, mai ales, în vasele mici de sânge.

    Cum ajunge viermele cardiac sa paraziteze animalul?

    Gazda definivita a acestui parazit este câinele. Mai rar, poate infecta și alte animale (precum pisici, vulpi, etc.), iar foarte rar, omul.

    Ciclul vieții viermelui cardiac este condiționat de existența gazdei intermediare – tantarul. Este nevoie ca tantarul să se hraneasca cu sângele unui câine infectat și sa ingereze, astfel, microfilarii. Acestea vor continua să se dezvolte în interiorul tantarului, pentru ca, ulterior, să fie transmise unui alt câine, în momentul în care tantarul se hraneste. În timpul hranirii, larvele de Dirofilaria Immitis intra în corpul câinelui și apoi in sistemul sangvin. În urmatoarele luni vor migra pana ce vor ajunge în arterele pulmonare unde se vor transforma în adulti. În stadiile avansate ale bolii, cand ajung în inima, determina tulburari functionale severe (ex: sindrom caval).

    Boala viermelui cardiac nu este contagioasă – ea se poate transmite doar prin intermediul tantarului.

    Cum se manifesta boala viermelui cardiac?

    De cele mai multe ori, câinii infestati par normali, fără nici o manifestare. Boala viermelui cardiac (dirofilarioza) este una serioasa și potențial fatala. De obicei, semnele clinice ale infectiei apar de abia după câțiva ani, când, de cele mai multe ori, boala este deja intr-un stadiu avansat.

    Parazitii adulti ocupa interiorul vaselor de sânge majore ce pleacă de la inima (în special artera pulmonara), determinand creșterea efortului cardiac de pompare a sangelui si reducand cantitatea de sânge distribuita către organe, mai ales către plămâni, ficat și rinichi. Fluxul scăzut de sânge și de oxigen pot altera starea de funcționare a organelor interne. În stadiile avansate ale bolii, cand ajung în inim,a determina tulburari functionale severe (ex: sindrom caval), care pot determina moartea în câteva ore.

    Semnele bolii viermelui cardiac depind de numărul de adulti prezenti în corp, de localizarea acestora, de vechimea infectiei și de gradul de deteriorare produsa organelor interne. De aceea, ele pot fi inexistente, moderate (tuse, rezistenta fizica redusa), severe (anemie, pierderea în greutate, colaps).

    Cum se pune diagnosticul?

    De cele mai multe ori, este nevoie doar de efectuarea unui test rapid de sânge. În urma efectuarii testului rapid, în cazul în care rezultatul acestuia este pozitiv (adică, se confirma prezenta viermelui cardiac), vor fi necesare investigatii medicale suplimentare pentru a stabili stadiul bolii și schema de tratament.

    Cum putem preveni boala viermelui cardiac?

    Boala viermelui cardiac poate fi prevenită, urmând o schema bine stabilită de către medicul veterinar. Preventia bolii poate fi inceputa imediat după efectuarea unui test rapid de sânge, care va confirma ca animalul nu este deja infectat cu dirofilaria immitis. Testarea și inceperea preventiei pot fi făcute, anual, încă de la sfârșitul lunii Martie, înainte de aparitia tantarilor. Produsele ce vor fi folosite, pana la sfârșitul lunii Octombrie, vor fi produse antiparazitare special concepute pentru a proteja animalul de microfilariile ce ar putea fi transmise prin muscatura de tânțar. Aceste produse antiparazitare ar trebui administrate doar după efectuarea testarii anuale pentru viermele cardiac (dacă rezultatul este negativ) și la recomandarea medicului.

    Puteti gasi mai multe informatii la adresa: https://www.heartwormsociety.org/pet-owner-resources/heartworm-basics.

    Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.

  • Parazitii externi

    Parazitii externi

    Parazitii externi (numiti și ectoparaziti) pot provoca alergii, infectii cutanate, leziuni autoinduse.

    Parazitii externi pot reprezenta o problemă serioasa pentru cainii/pisicile de toate varstele, fiind vectori ai unor boli infectioase și zoonotice – dintre care, unele, pot fi fatale.

    Cei mai comuni paraziți externi care pot infesta cainele/pisica de companie sunt puricii, capusele, raiele si paduchii.

    Tipuri de paraziți externi

    Dintre parazitii externi mentionati anterior, cel mai frecvent întâlniți sunt puricii și capusele.

    • Purici

    Puricii sunt ectoparaziti hemofagi (se hrănesc cu sange), de dimensiuni mici. Ei trec prin 4 stadii de viața: ou, larva, nimfa și adult.

    Ouale de purici sunt depuse pe pielea gazdei, cad în mediu, continuand apoi dezvoltarea, spre al doilea stadiu de viața – larvele vor trai în zone calduroase, umede și întunecate.

    În cazul în care nu găsește gazda, puricele poate rămâne in următorul stadiu de viața (nimfa), pana la 6 luni. Acest lucru este important de păstrat în vedere în cazul în care va confruntati cu o infestatie, pentru o abordare eficiența.

    Ajunsi în stadiul de adult, puricii își găsesc o gazda și în decursul a câtorva minute, încep deja să se hraneasca. Chiar după 24h de când au început să se hraneasca, pot depune ouă.

    Puricii pot provoca iritatii și prurit, dar nu numai atât; în cazul unor pisici/caini poate apărea și dermatita alergica la purici. De asemenea, o infestatie masivă poate duce la anemie, care, dacă nu este gestionata corect, poate fi chiar fatala.

    Pe lângă neplacerile enumerate anterior, purici pot transmite bacterii și paraziți (precum Diplylidium caninum, parazit intern, a carui gazda intermediara este puricele).

    • Capuse

    Capusele sunt, de asemenea, ectoparaziti hemofagi. Ele trec prin 4 stadii de viața: ou, larva, nimfa șiadult.

    Capusele pot produce iritatii localizate (provocate de muscatura), consuma sânge și, cel mai important, sunt vectori pentru diverse boli (de natura bacteriana, virala, protozoara). Unele dintre aceste boli pot fi fatale. Bolile transmise de capuse pot fi zoonotice (pot fi transmise către om).

    • Raiele

    Raiele sunt paraziți externi de dimensiuni mici. Unele dintre ele pot trai în pielea animalului de companie sau în foliculul firului de par (de exemplu: Demodex spp. sau Sarcoptes spp.); altele, pot trai la nivel cutanat sau în conductul auditiv (de exemplu, Cheyletiella spp., care trăiesc pe suprafața pielii și Otodectes cynotis, care trăiesc în ureche).

    Semnele infestatiei cu raie pot varia. Se pot manifesta, la nivel cutanat, prin prurit, alopecii, dermatite, escoriatii s.a.m.d.. În cazul parazitilor auriculari, pot apărea prurit si/sau acumulari de secretii auriculare.

    • Paduchii

    Paduchii sunt paraziți externi, ce pot fi văzuți cu ochiul liber. În funcție de specie, aceștia au o gazda specifica, de exemplu: om, câine, pisica; ceea ce înseamnă ca o infestatie de paduchi specifici câinelui, nu se va transmite la om sau la pisica.

    Își petrec întreaga viața pe gazda, atasati de firul de par.

    Infestatia cu paduchi poate apărea în cadrul oricarui mediu, dar este mai frecvent întâlnită în mediile aglomerate.

    In cazul infestatiei cu paduchi, pot apărea iritatii, prurit, alopecii.

    Transmiterea paduchilor se face prin contact direct sau prin obiecte ce au fost expuse unui animal infestat.

    În ciuda credintei populare, nu este obligatoriu ca animalul sa locuiască afara pentru a contracta paraziți externi. Dacă proprietarul intra in contact cu animale infestate cu pureci sau trece printr-un mediu infestat, sunt șanse mari sa transmita (fără să fie afectat) propriului animal de companie, parazitii respectivi. Deseori, se întâmpla ca pisici care nu părăsesc locuinta sa viziteze medicul veterinar din cauza unei infestatii cu purici. De asemenea, este important de menționat faptul ca infestarea cu paraziți externi reprezintă un pericol pe tot parcursul anului, nu numai în sezoanele calde.

    Contactul direct sau indirect cu alte animale infectate prezinta un risc de infestare. Acest lucru se poate întâmpla acasă sau în medii frecventate, precum parcuri. Surse din care un animal de companie care trăiește exclusiv în casa se poate infesta cu paraziți externi sunt: pantofii și hainele (prin intermediul cărora, cel mai des, se pot transmite purici), alți vizitatori ai locuintei.

    Preventia este mai buna decât tratarea problemei și, de aceea, este important ca animalul de companie să fie protejat pe tot parcursul anului de parazitii externi, cu ajutorul unui produs eficient. Puteți opta pentru produse tip pipeta sau comprimat oral, care, în general, actioneaza timp de o luna. Astfel, pot fi evitate problemele de sănătate provocate de aceștia, atât pentru animalul de companie, cât și pentru dumneavoastră.

    Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.