Etichetă: purici

  • Alergia la muscatura de purice

    Alergia la muscatura de purice

    Alergia la muscatura de purice (numita si “dermatita alergica la muscatura de purice”, “hipersensibilitatea la muscatura de purice”) este o afectiune frecvent intalnita la caini si pisici. Gradul disconfortului si intensitatea mancarimii aparute in urma muscaturii de purice, pot fi foarte diferite de la un individ la altul. Aceasta variatie exista deoarece unii dintre indivizi (caini/pisici) sunt alergici la muscatura de purice. Simptomele apar atunci cand un purice musca un animal care este alergic (hipersensibil) la una sau mai multe proteine (alergeni) din saliva puricelui. Un individ care nu este alergic, va prezenta, pentru scurt timp, o mancarime usoara in zona muscaturii. Pe de alta parte, animalele cu alergie la muscatura de purice, pot resimti mancarime intensa oriunde pe corp, indiferent de locul unde s-a produs muscatura; daca expunerea la purici va contiuna, intensitatea mancarimii va tinde sa creasca, ducand la caderea parului si alte probleme dermatologice, inclusiv infectii. Una – doua muscaturi de purice saptamanale pot fi suficiente pentru a declansa si perpetua reactia alergica si pruritul.
    Animale de orice varsta pot dezvolta aceasta afectiune, dar, adesea, ea incepe sa apara la caini si pisici intre 1-5 ani. Cel mai frecvent, se manifesta pe timpul verii, dar nu exclusiv.
    Diagnosticul este adesea stabilit in baza simptomatologiei, a dovezilor prezentei puricilor in blana individului (purici si/sau fecale de purici) si a imbunatatirii starii animalului in urma tratamentului. Adesea, la momentul examinarii, pe animal pot fi foarte putini purici sau deloc, din cauza scarpinatului excesiv.

    In cazul cainilor:

    Simptomele alergiei la muscatura de purice sunt, in mare parte, reprezentate de scarpinat si de consecintele acestuia (leziuni, daca pruritul este sever). Intensitatea pruritului poate varia, de la usoara la severa, iar in general se agraveaza odata cu varsta. Zonele cele mai afectate ale pielii sunt: zona dorso-lombara, baza cozii, membrele posterioare, burta; totusi, in cazurile severe, tot corpul poate fi afectat. Zonele afectate ale pielii vor fi foarte iritate si pot prezenta mici umflaturi, cruste, eroziuni, roseata si pierdere de par; pielea inflamata poate dezvolta infectii bacteriene.

    In cazul pisicilor:

    Simptomele alergiei la muscatura de purice pot varia. Pisicile pot avea leziuni asemanatoare cu cele observate la caini, dar, cel mai frecvent, apar mici umflaturi si cruste in zona capului, a gatului si a burtii. Zonele afectate ale pielii sunt adesea foarte iritate; pisicile se pot scarpina sau linge excesiv, provocand caderea blanii. Unele pisici prezinta zone simetrice de alopecie, pe zona de mijloc/inferioara a spatelui si/sau pe membrele posterioare. Deseori, linsul (ca modalitate de scarpinat) se poate confunda cu toaletarea, doar ca in cazul existentei pruritului, apare si pierderea de par.

    Tratament

    Tratamentul si preventia acestei afectiuni constau in a lua masuri pentru a preveni muscaturile de purici. Asta presupune, deobicei, inlaturarea puricilor de pe animalul alergic, din mediul acestuia (curte, casa) si de pe celelalte animale cu care convietuieste.

    Zgarzile antipurici nu sunt suficiente folosite pe cont propriu; folositi un produs topic (pipete) sau oral (comprimate) conform recomandarilor medicului veterinar. Astfel, va asigurati ca produsul administrat este unul eficient si ca il administrati corect.
    Este posibil ca medicul veterinar sa va recomande si un tratament medicamentos (antiinflamatorii, antihistaminice, antibiotice – daca se constata ca exista o infectie bacteriana la nivelul pielii).
    Este important sa urmati schema de tratament stabilita de catre medicul veterinar, chiar daca simptomele dispar (oprirea prematura a tratamentului poate duce la recidivarea mancarimii) sau daca nu dispar (poate dura cateva saptamani pana cand sa dispara simptomele).

    Cateva mentiuni utile:

    • in cazul unui animal alergic la muscatura de purice, o singura muscatura poate provoca o mancarime care sa persiste o saptamana; este posibil sa nu observati niciun purice, dar sa aveti un animal care sa sufere de alergie la muscatura de purice.
    • discutati cu medicul veterinar despre variantele de tratament pentru animalul dumneavoastra.
    • nu presupuneti ca purici nu sunt cauza problemei doar pentru ca nu ii vedeti.
    • nu aplicati pe animale produse destinate pentru tratarea mediului.
    • pentru pisici, folositi doar produse antiparazitare destinate acestora (la fel si in cazul cainilor).

    Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.

  • Parazitii externi

    Parazitii externi

    Parazitii externi (numiti și ectoparaziti) pot provoca alergii, infectii cutanate, leziuni autoinduse.

    Parazitii externi pot reprezenta o problemă serioasa pentru cainii/pisicile de toate varstele, fiind vectori ai unor boli infectioase și zoonotice – dintre care, unele, pot fi fatale.

    Cei mai comuni paraziți externi care pot infesta cainele/pisica de companie sunt puricii, capusele, raiele si paduchii.

    Tipuri de paraziți externi

    Dintre parazitii externi mentionati anterior, cel mai frecvent întâlniți sunt puricii și capusele.

    • Purici

    Puricii sunt ectoparaziti hemofagi (se hrănesc cu sange), de dimensiuni mici. Ei trec prin 4 stadii de viața: ou, larva, nimfa și adult.

    Ouale de purici sunt depuse pe pielea gazdei, cad în mediu, continuand apoi dezvoltarea, spre al doilea stadiu de viața – larvele vor trai în zone calduroase, umede și întunecate.

    În cazul în care nu găsește gazda, puricele poate rămâne in următorul stadiu de viața (nimfa), pana la 6 luni. Acest lucru este important de păstrat în vedere în cazul în care va confruntati cu o infestatie, pentru o abordare eficiența.

    Ajunsi în stadiul de adult, puricii își găsesc o gazda și în decursul a câtorva minute, încep deja să se hraneasca. Chiar după 24h de când au început să se hraneasca, pot depune ouă.

    Puricii pot provoca iritatii și prurit, dar nu numai atât; în cazul unor pisici/caini poate apărea și dermatita alergica la purici. De asemenea, o infestatie masivă poate duce la anemie, care, dacă nu este gestionata corect, poate fi chiar fatala.

    Pe lângă neplacerile enumerate anterior, purici pot transmite bacterii și paraziți (precum Diplylidium caninum, parazit intern, a carui gazda intermediara este puricele).

    • Capuse

    Capusele sunt, de asemenea, ectoparaziti hemofagi. Ele trec prin 4 stadii de viața: ou, larva, nimfa șiadult.

    Capusele pot produce iritatii localizate (provocate de muscatura), consuma sânge și, cel mai important, sunt vectori pentru diverse boli (de natura bacteriana, virala, protozoara). Unele dintre aceste boli pot fi fatale. Bolile transmise de capuse pot fi zoonotice (pot fi transmise către om).

    • Raiele

    Raiele sunt paraziți externi de dimensiuni mici. Unele dintre ele pot trai în pielea animalului de companie sau în foliculul firului de par (de exemplu: Demodex spp. sau Sarcoptes spp.); altele, pot trai la nivel cutanat sau în conductul auditiv (de exemplu, Cheyletiella spp., care trăiesc pe suprafața pielii și Otodectes cynotis, care trăiesc în ureche).

    Semnele infestatiei cu raie pot varia. Se pot manifesta, la nivel cutanat, prin prurit, alopecii, dermatite, escoriatii s.a.m.d.. În cazul parazitilor auriculari, pot apărea prurit si/sau acumulari de secretii auriculare.

    • Paduchii

    Paduchii sunt paraziți externi, ce pot fi văzuți cu ochiul liber. În funcție de specie, aceștia au o gazda specifica, de exemplu: om, câine, pisica; ceea ce înseamnă ca o infestatie de paduchi specifici câinelui, nu se va transmite la om sau la pisica.

    Își petrec întreaga viața pe gazda, atasati de firul de par.

    Infestatia cu paduchi poate apărea în cadrul oricarui mediu, dar este mai frecvent întâlnită în mediile aglomerate.

    In cazul infestatiei cu paduchi, pot apărea iritatii, prurit, alopecii.

    Transmiterea paduchilor se face prin contact direct sau prin obiecte ce au fost expuse unui animal infestat.

    În ciuda credintei populare, nu este obligatoriu ca animalul sa locuiască afara pentru a contracta paraziți externi. Dacă proprietarul intra in contact cu animale infestate cu pureci sau trece printr-un mediu infestat, sunt șanse mari sa transmita (fără să fie afectat) propriului animal de companie, parazitii respectivi. Deseori, se întâmpla ca pisici care nu părăsesc locuinta sa viziteze medicul veterinar din cauza unei infestatii cu purici. De asemenea, este important de menționat faptul ca infestarea cu paraziți externi reprezintă un pericol pe tot parcursul anului, nu numai în sezoanele calde.

    Contactul direct sau indirect cu alte animale infectate prezinta un risc de infestare. Acest lucru se poate întâmpla acasă sau în medii frecventate, precum parcuri. Surse din care un animal de companie care trăiește exclusiv în casa se poate infesta cu paraziți externi sunt: pantofii și hainele (prin intermediul cărora, cel mai des, se pot transmite purici), alți vizitatori ai locuintei.

    Preventia este mai buna decât tratarea problemei și, de aceea, este important ca animalul de companie să fie protejat pe tot parcursul anului de parazitii externi, cu ajutorul unui produs eficient. Puteți opta pentru produse tip pipeta sau comprimat oral, care, în general, actioneaza timp de o luna. Astfel, pot fi evitate problemele de sănătate provocate de aceștia, atât pentru animalul de companie, cât și pentru dumneavoastră.

    Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.