Vetspot

Autor: Crudu Livia

  • Cum schimbam hrana cainelui/pisicii?

    Cum schimbam hrana cainelui/pisicii?

    Cum schimbam hrana cainelui/pisicii?

    In general, cainii si pisicile nu au probleme atunci cand consuma acelasi tip de hrana pentru o perioada lunga. Spre deosebire de oameni, animalele rareori se plictisesc sa consume acelasi tip de hrana. Asadar, nevoia de variatie nu exista, deci schimbarea nu este necesara. Totusi, schimbarea alimentatiei poate fi necesara din alte motive:

    • dieta curenta nu se mai fabrica sau productia ei este intrerupta;
    • animalul poate avea o conditie medicala, care sa necesite o schimbare de dieta;
    • animalul a trecut la o noua etapa a vietii (de la junior la adult sau de la adult la senior);

    Cel mai important aspect al schimbarii hranei este schimbarea treptata, adica trecerea progresiva de la vechiul tip de hrana la cel nou. Chiar si atunci cand singura schimbare este aroma hranei sau doar forma acesteia (umeda sau uscata), dar nu si brandul ei, schimbarile bruste pot genera aversiune pentru un tip de hrana sau probleme gastrointestinale (adesea manifestate prin voma si/sau diaree).

    Cum incepem sa schimbam hrana cainelui/pisicii?

    Discutati cu medicul veterinar despre nevoile alimentare ale cainelui/pisicii dumneavoastra. Medicul veterinar va poate oferi cea mai potrivita recomandare de hrana, dar si de cantitatea pe care acesta ar trebui sa o consume, in functie de nevoile animalului dumneavoastra (tinand cont de problemele de sanatate ale acestuia, daca este cazul).
    Ca si in cazul oamenilor, animalele care consuma prea multe calorii vor lua in greutate, in timp ce animalele care consuma prea putine calorii, vor pierde in greutate.
    Daca nu ati avut inca ocazia sa discutati cu medicul despre cantitatea de hrana pe care animalul dumneavoastra trebuie sa o consume, puteti incepe prin a verifica pe ambalaj cantitatea recomandata de producator. Cantitatea mentionata pe ambalaj (adesea, este specificata o cantitate in functie de varsta si de greutate) este o cantitate orientativa, nu una fixa. Nevoile fiecarui individ sunt diferite. Cantitatea va trebui ajustata in timp, in functie de cainele/pisica dumneavoastra, tindandu-i sub observatie greutatea si felul in care consuma hrana.

    Cum procedam?

    Atunci cand incepeti sa schimbati hrana cainelui/pisicii, introduceti treptat noua hrana in alimentatia animalului, amestecand un mic procent din noul sortiment (~25%) cu vechea hrana in primele 2 zile. Tineti sub observatie scaunul, starea generala si apetitul cainelui/pisicii. Daca noua hrana este tolerata, puteti continua tranzitia, orientandu-va dupa indicatiile ce urmeaza:

    • Ziua 1-2: 75% hrana veche + 25% hrana noua
    • Ziua 3-4: 50% hrana veche + 50% hrana noua
    • Ziua 5-6: 25% hrana veche + 75% hrana noua
    • Ziua 7: 0% hrana veche + 100% hrana noua

    In cazul in care animalul dumneavoastra prezinta probleme gastrointestinale, puteti incerca sa prelungiti perioada de tranzitie, pentru a-i oferi mai mult timp sa se acomodeze cu noua hrana. Daca problemele persista, discutati cu medicul veterinar.

    Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.

  • Alergia la muscatura de purice

    Alergia la muscatura de purice

    Alergia la muscatura de purice (numita si “dermatita alergica la muscatura de purice”, “hipersensibilitatea la muscatura de purice”) este o afectiune frecvent intalnita la caini si pisici. Gradul disconfortului si intensitatea mancarimii aparute in urma muscaturii de purice, pot fi foarte diferite de la un individ la altul. Aceasta variatie exista deoarece unii dintre indivizi (caini/pisici) sunt alergici la muscatura de purice. Simptomele apar atunci cand un purice musca un animal care este alergic (hipersensibil) la una sau mai multe proteine (alergeni) din saliva puricelui. Un individ care nu este alergic, va prezenta, pentru scurt timp, o mancarime usoara in zona muscaturii. Pe de alta parte, animalele cu alergie la muscatura de purice, pot resimti mancarime intensa oriunde pe corp, indiferent de locul unde s-a produs muscatura; daca expunerea la purici va contiuna, intensitatea mancarimii va tinde sa creasca, ducand la caderea parului si alte probleme dermatologice, inclusiv infectii. Una – doua muscaturi de purice saptamanale pot fi suficiente pentru a declansa si perpetua reactia alergica si pruritul.
    Animale de orice varsta pot dezvolta aceasta afectiune, dar, adesea, ea incepe sa apara la caini si pisici intre 1-5 ani. Cel mai frecvent, se manifesta pe timpul verii, dar nu exclusiv.
    Diagnosticul este adesea stabilit in baza simptomatologiei, a dovezilor prezentei puricilor in blana individului (purici si/sau fecale de purici) si a imbunatatirii starii animalului in urma tratamentului. Adesea, la momentul examinarii, pe animal pot fi foarte putini purici sau deloc, din cauza scarpinatului excesiv.

    In cazul cainilor:

    Simptomele alergiei la muscatura de purice sunt, in mare parte, reprezentate de scarpinat si de consecintele acestuia (leziuni, daca pruritul este sever). Intensitatea pruritului poate varia, de la usoara la severa, iar in general se agraveaza odata cu varsta. Zonele cele mai afectate ale pielii sunt: zona dorso-lombara, baza cozii, membrele posterioare, burta; totusi, in cazurile severe, tot corpul poate fi afectat. Zonele afectate ale pielii vor fi foarte iritate si pot prezenta mici umflaturi, cruste, eroziuni, roseata si pierdere de par; pielea inflamata poate dezvolta infectii bacteriene.

    In cazul pisicilor:

    Simptomele alergiei la muscatura de purice pot varia. Pisicile pot avea leziuni asemanatoare cu cele observate la caini, dar, cel mai frecvent, apar mici umflaturi si cruste in zona capului, a gatului si a burtii. Zonele afectate ale pielii sunt adesea foarte iritate; pisicile se pot scarpina sau linge excesiv, provocand caderea blanii. Unele pisici prezinta zone simetrice de alopecie, pe zona de mijloc/inferioara a spatelui si/sau pe membrele posterioare. Deseori, linsul (ca modalitate de scarpinat) se poate confunda cu toaletarea, doar ca in cazul existentei pruritului, apare si pierderea de par.

    Tratament

    Tratamentul si preventia acestei afectiuni constau in a lua masuri pentru a preveni muscaturile de purici. Asta presupune, deobicei, inlaturarea puricilor de pe animalul alergic, din mediul acestuia (curte, casa) si de pe celelalte animale cu care convietuieste.

    Zgarzile antipurici nu sunt suficiente folosite pe cont propriu; folositi un produs topic (pipete) sau oral (comprimate) conform recomandarilor medicului veterinar. Astfel, va asigurati ca produsul administrat este unul eficient si ca il administrati corect.
    Este posibil ca medicul veterinar sa va recomande si un tratament medicamentos (antiinflamatorii, antihistaminice, antibiotice – daca se constata ca exista o infectie bacteriana la nivelul pielii).
    Este important sa urmati schema de tratament stabilita de catre medicul veterinar, chiar daca simptomele dispar (oprirea prematura a tratamentului poate duce la recidivarea mancarimii) sau daca nu dispar (poate dura cateva saptamani pana cand sa dispara simptomele).

    Cateva mentiuni utile:

    • in cazul unui animal alergic la muscatura de purice, o singura muscatura poate provoca o mancarime care sa persiste o saptamana; este posibil sa nu observati niciun purice, dar sa aveti un animal care sa sufere de alergie la muscatura de purice.
    • discutati cu medicul veterinar despre variantele de tratament pentru animalul dumneavoastra.
    • nu presupuneti ca purici nu sunt cauza problemei doar pentru ca nu ii vedeti.
    • nu aplicati pe animale produse destinate pentru tratarea mediului.
    • pentru pisici, folositi doar produse antiparazitare destinate acestora (la fel si in cazul cainilor).

    Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.

  • Vesti bune – optimizam, renovam si actualizam!

    Vesti bune – optimizam, renovam si actualizam!

    Vesti bune! Incepem lucrarile de imbunatatire a spatiului de receptie. In plus, refacem sala actuala de consultatii si amenajam o nou sala de consultatii.


    Astfel, cateii vor avea spatiu special de asteptare si sala dedicata de consultatie. La fel si pisicile :): spatiu special in sala de asteptare si sala dedicata de consultatie, adaptata nevoilor speciei.


    Pentru a reduce stresul pacientilor, vom monta usi si fereste cu izolatie fonica superioara.
    Pana la finalizarea lucrarilor, intrarea principala, receptia si magazinul se vor muta temporar in partea din spate a cladirii. Pentru aceeasi perioada, sala de consultatii se va muta la etaj.


    Din pacate, procedurile de chirurgie si stomatologie nu vor fi disponibile pe durata desfasurarii lucrarilor.


    Apreciem rabdarea si sustinerea dumneavoastra!

  • Intoxicatia cu ibuprofen (“Nurofen”) la caini

    Intoxicatia cu ibuprofen (“Nurofen”) la caini

    Intoxicatia cu ibuprofen (“Nurofen”) la caini este frecvent intalnita si foarte periculoasa. Chiar si in doze mici, ibuprofenul poate provoca reactii adverse sau intoxicatie.

    Ce este ibuprofenul?

    Este un medicament antiinflamator nesteroidian (NSAID) de uz uman, adesea folosit pentru a combate febra, durerea sau inflamatiile. Poate fi gasit sub diverse denumiri comerciale, precum: Nurofen, Brufen, Advil, Adagin, Ibalgin, Mig400, etc.

    Ce provoaca intoxicatia cu ibuprofen?

    Ibuprofenul actioneaza blocand anumite procese chimice, care provoaca inflamatie, din organism. Totusi, aceste procese chimice sunt de asemenea responsabile cu mentinerea functionalitatii normale a sistemului gastrointestinale, a rinichilor, a ficatului, a coagularii sangelui.
    Atunci cand ibuprofenul este ingerat, este rapid absorbit in sange. Acesta urmeaza sa fie “reciclat”, fiind eliberat prin ficat, apoi reabsorbit la nivel intestinal, astfel prelungindu-i-se efectul daunator.
    Intoxicatia poate aparea de la o singura doza sau de la doze multiple.

    Care sunt semnele clinice ale intoxicatiei cu ibuprofen?

    Intoxicatia cu ibuprofen poate cauza o multitudine de simptome, deoarece pot fi afectate multe organe. Printre aceste simptome pot fi: apetit scazut, voma (uneori cu sange), diaree, apatie, durere abdominala, scaune inchise la culoare, scaune cu sange, mucoase palide.

    Cum se trateaza?

    Alegerea tratamentului depinde de doza ingerata si de semnele clinice. Poate fi nevoie de internare si administrare continua de fluide intravenos pentru 1-2 zile. In cazuri mai grave, poate fi necesara tranfuzia.

    Cum putem preveni intoxicatia cu ibuprofen?

    • Asigurati-va ca medicamentele se afla intr-un loc sigur, unde cainele nu poate avea acces.
    • Administrati medicamente doar conform recomandarilor medicului veterinar. Daca credeti ca are dureri, apelati la ajutorul unui specialist.

    Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.

  • Vaccinarea pisicilor

    Vaccinarea pisicilor

    Vaccinarea pisicilor are ca rol protejarea acestora de o serie de boli infectioase, provocate de virusuri si bacterii. Vaccinurile stimuleaza sistemul imunitar al corpului sa detecteze infectia si il ajuta sa lupte impotriva ei, daca este necesar. Fara vaccinare, multe pisici se pot imbolnavi grav sau pot chiar muri din cauza unor boli, deoarece sistemul imunitar va fi incapabil sa reactioneze in mod eficient pe cont propriu.
    Vaccinarea a prevenit moartea si imbolnavirea a milioane de pisici; este importanta continuarea acestei practici pentru a asigura protectia pisicilor pe parcusul vietii acestora. In plus, vaccinurile pot proteja si oamenii de unele boli, precum rabia – care se poate transmite de la pisica la om.

    Cum ar trebui vaccinata pisica?

    Schema de vaccinare si compozitia acesteia este diferita in functie de varsta, stilul de viata si de istoricul vaccinarilor. De obicei, pentru o pisica adult, vaccinarea se va repeta anual. Pentru o pisica junior, se va urma o schema de vaccinare ce presupune o serie de vaccinari, administrate la o distanta de 2-4 saptamani.

    • De ce este nevoie de mai multe vaccinari in cazul puilor?

    Pisoii nou-nascuti depind de mama pentru hrana si caldura, dar si pentru protectia impotriva bolilor infectioase. In timpul primelor sesiuni de hranire, puii primesc anticorpi prin intermediul laptelui, care le vor oferi o oarecare protectie pentru cateva saptamani/luni. Aceasta imunitate are rolul de a proteja puii pe perioada in care propriul sistem imunitar este inca in perioada de dezvoltare. In acest timp, cand anticorpii maternali au un nivel crescut, ei pot interfera cu abilitatea sistemului imunitar de a raspunde la vaccinare. Rata cu care nivelul acestora scade, este imprevizibila si difera de la individ la individ, deci nu putem anticipa cand este momentul cel mai potrivit pentru vaccinare (respectiv, cand nivelul de anticorpi maternali a scazut suficient, pentru a permite un raspuns eficient la vaccinare). Asadar, au fost intocmite scheme de vaccinare pentru a proteja cat mai multi pui, prin administrarea unor serii de vaccinari, incepand cu varsta de 4 saptamani. O schema de vaccinare incompleta poate lasa pisicia vulnerabila la infectie, deci este important sa respectam indicatiile medicului veterinar.

    Care sunt riscurile vaccinarii?

    Beneficiile vaccinarii depasesc considerabil riscurile. Ca si in cazul copiilor, dupa vaccinare, pisica poate manifesta reactii usoare, precum apetit scazut, usoara apatie, febra – acestea vor disparea fara tratament. Orice simptom care persista mai mult de una/doua zile ar trebui discutat cu medicul veterinar. Rareori, reactii alergice mai serioase pot aparea, precum: voma, diaree, inflamatie a fetei, dificultati respiratorii. Reactiile de acest tip apar in minute/ore de la vaccinare si necesita asistenta medicala de urgenta.

    Vaccinarea pisicilor care traiesc exclusiv in interior.

    O viata traita exclusiv in interior este, cu certitudine, mai sigura decat viata in exterior. Pisicile care nu au acces afara au o speranta de viata mai mare, dar, chiar si asa, nu sunt ferite de bolile infectioase.
    Transmiterea unora dintre bolile infectioase nu necesita contact direct. Boli precum panleucopenia, calicivirusul, rinotraheita, pot fi transmise in mod indirect, prin intermediul hainelor/pantofilor. Asadar, ca sa le asiguram o protectie adecvata, ar trebui sa le vaccinam conform recomandarilor medicului veterinar.

    Daca doresti mai multe informatii, fa o programare si discuta cu medicii nostri.